I'm addicted to you -x4
De la-nceput ti-am spus ca ai ochii aia
Esti parca trasa dintr-un tablou de Goya
Iar prostii aia,cum zic addicted,nu stiu
Ca in desert de-as fi cu tine as ramane viu
As putea sa-ti fiu chiar fiu
Sa stau in bratele tale pana seara tarziu
Si stiu ca mi-ai spune mereu pe bune
Tu nu ma minti cum face atata lume
Hai spune acum ceva,hai misca-ti buzele
Ma gandesc ca oricum nu-mi accepti tu scuzele
De-ar trece o viata eu nu as putea ca sa te las
Suntem ca o boxa: tu esti inalta,eu sunt bass
Si daca tu ai fi un drog te-as trage pe nas
Si umbra de mi-ai fi te-as urmari la pas
Iar din toate astea tot nimic n-a mai ramas
Ca am cautat odata si inca stau retras.
I'm addicted to you -x7
You're my addiction
Deja am spus prea multe
Sau sa continui?
Dar nu vreau prea mult ca sa te chinui
Pe strofa a II-a te-am gasit sau poate eu tot caut
Si as putea sa jur ca eu sunt bun ca nu ma laud
As vrea ca sa te-aplaud, dar n-aud
Tu m-ai lasat in offside iar eu cer fault
Deci caut si tot nu gasesc dar imi zambesti
Uneori am crezut c-o faci doar ca sa ma prostesti
Eu n-ascult povesti, nu e nevoie sa ma cuceresti
Sunt prada ta
Si partea buna e ca inca nu stiu strada ta
Si nici tu n-o stii pe-a mea
Ca ne-am fi intalnit cumva
Candva, o sa te-ntalnesc,m-ajuti?
Nici tu nu esti ca ele, nici ca mine nu sunt multi
Unii ajung carunti si tot pe tine te cauta
Dar tu ma gasesti pe mine cand lumea m-aplauda
I'm addicted to you -x7
You're my addiction
I'm addicted to you -x7
You're my addictïon.
luni, 29 noiembrie 2010
Te iubesc :x
Draga cum-te`o-chema(Bushido),
Tu nu ai sentimente pentru nimeni,poate doar pentru propria`ti persoana.Tie iti place sa futi omu` de la A la Z,sa`l ametesti,sa`l termini sentimental,poate chiar si psihic si apoi sa`ti vezi de viata ta.Tu esti genu` ala de persoana care primeste tot ce vrea,iar cand acel ceva ti se afla in palma il arunci jos si cand il vezi la pamant te scuzi sub pretextu` ca l`ai scapat.
Ma simt umilita ca mi`am deschis sufletul in fata ta si ca am crezut ca te`ai schimbat.Am crezut ca poate poate esti acel ceva specal pe care il astepti mult timp,iar cand il ai nu poti face nimic decat sa`i spui ca`l asteptai.Am crezut in cuvintele tale...Am zis totusi sa`ti acord o sansa,dar am facut o greseala enorma.Nu numai ca m`am lasat calcata pe suflet,dar m`am lasat distrusa de tine.Eram si sunt atat de orbita de acest feeling frumos incat pentru o clipa am crezut ca m`ia pus Universul la picioare,dar de fapt eram eu,erau sentimentele mele pe care le`am calcat facandu`le praf.In concluzie...tu ai totul,dar nu vrei nimic!.Esti doar genul ala de persoana tipic albastru-violeta cu urme de violenta ce inclina spre absolut.Una din acele persoane ce se vor diferite,dar sunt total obisnuite,dar au acel ceva atat de simple,naturale!Tu esti pur si simplu tu!Te iubesc mai mult cu fiecare cuvant pe care il scriu si cu toate astea ma simt umilita ca pot iubi o fiinta ca tine.Nu!Nu esti ultimul om,ba chiar te ador pentru felul tau de a fi.Dar sincer in momentul asta imi vine sa ies in strada si sa urlu ca`mi vand inima...Ti`am mai zis eu tie,noi doi am putea face pamantul sa se invarta atat de repede incat intr`un final sa strigam sa se opreasca dracu` sa coboram.
Poate ca eu acum incerc sa scot un final fericit dintr`o poveste neinceputa si neterminata,dar ma simt obsedant de obsedata de faptul ca ai putut sa te joci asa cu sufletul meu.As fi vrut sa o apar si pe Jaclin,ca saraca era atat de disperata aseara incat mi`a spus tot ce i`ai promis.Dar poate pentru ea ai sentimente pure si eu am fost aia care a inteles totul gresit.Stai linistit ca nu m`am plans la ea,daca cumva m`ai fi crezut in stare.
Sincer....am ramas singura,si nu in mod fizic,caci am zeci de persoane care ma sustin,ci ma simt nula pe dinauntru.Si stau asa si privesc in van si realizez ca nu am puterea sa trag aer in piept,apoi sa incerc sa tip,nicio sansa.Dar cu toate astea pastrez o amintire ce imi da speranta si ma urmeaza pe drumul meu in viata.Tu poate sti cat e de dificil sau poate nu...dar eu mereu am vazut in ochii tai un suflet de copil ce vrea si incearca sa iasa la suprafata incercand sa topeasca inima de gheata ce`l sufoca.Ai o blandete rara in ochi,o blandete ademenitoare ce te lasa sa visezi...Si eu visam...Visam...offf...visam sa stau in bratele tale pe covor,sa te sarut,sa nu`mi dezlipesc buzele de ale tale,se vorbim din priviri,sa ne hranim cu mangaieri!Visam sa`ti invat liniile chipului si pentru fiecare cuta mai adanca sa inventez o poveste amuzanta.Visam co sa ramanem asa toata viata si n`o sa avem nevoiea de nimeni si nimic...Visam,visam frumos!Si intr`un moment de nebunie si impuls toate astea ar fi devenit adevarate.Pentru ca aveam de gand s`o fac...sa vin la tine poate doar pentru o imbratisare si tot as fi venit.As fi venit sa`ti fur caldura din suflet si ochii sa le tin mereu cu mine..
Dar eu nu sunt asa...eu n`am mai fost asa de ani de zile,eu nu stau sa scriu mail`uri la trei dimineata gandindu`ma ca poate n`o sa am nici macar puterea sa ti`l trimit,eu nu`mi pun sentimentele ce le credeam prefuite si aruncate in fundul sufletului in fata unui strain.Caci asta esti,un strain cunoscut.Un strain pe care as fi putut jura ca`l cunosc sau poate doar speram sa fi ajuns sa te cunosc cat de cat.Dar nu a fost asa...Pentru o clipa m`am lasat tradata de mine insumi si am avut incredere in tine.
Tu m`ai adus in stadiul asta si tot tu m`ai facut sa ma trezesc din amnezie.Dar totusi reminiscentele mi`au ramas imprimate in memorie si nu le pot face sa dispara oricat m`as chinui.Dar poate intr`o zi or sa se plictiseasca si or sa se elibereze singure.Asa sunt eu o visatoare,si nu una ca oricare ci una care se hraneste cu propriile`i vise.O visatoare pentru care tu erai dramul de drog zilnic necesar.O visatoare pentru care palma ta a insemnat o clipa de revenire cu picioarele pe pamantul care`i fuge de mult,o clipa de aducere aminte de sentimentele de care ea se descotorosise si de ura ce`i zace in suflet.Dar am de gand sa`mi continui visarea desi drogul de care am devenit addicted s`a imprastiat in urma mea de mult.
Sincer e trei dimineata,ma chiniu sa scriu mail`ul asta de vreo ora si nu`mi pare rau.Nu stiu daca o sa intelegi tot ce zace scris,pe si intre randuri,dar sper sa intelegi esentialul.Adica:TE IUBESC!Esti zambetul ala de dimineata ce`ti promite ca totul o sa fie bine.Dar cu toate astea te sterg din gandurile si trairile mele.Cu toate ca fiecare cuvant al tau este medicament pentru ranile deschise din sufletul meu,prefer sa nu`mi iau tratamentul si sa innebunesc de durere.Nu ma cauta nicaieri,ti`am dat ignore.Pana acum nu am avut puterea,dar acum,desi imi tremura tot corpul si imi vine sa plang,ma abtin ca si cum ai fi in fata mea si ti`as spune sa pleci fara sa te uiti in urma.Desi sper din tot sufletul sa faci ceva sa revin asupre deciziei mel,stiu ca n`o s`o faci...nu esti genul!Sper sa fi fericit si iubit in acelasi timp...Take care of you >:D<
Te pupa fata :x
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
Printese :x
| Prietenia adevarata este ca o floare rara, asa cum prietenul adevarat ... este cel care te accepta asa cum esti si te ajuta sa fii mai bun. Nu-mi trebuie multi prieteni, imi este de ajuns chiar si un singur prieten adevarat pentru ca el ... |
... este persoana care te sprijina in incercarea de a-ti depasi limitele.
... este persoana care iti ridica moralul atunci cand ai nevoie si te sprijina ca sa nu cazi.
... este langa tine atunci cand ai cea mai mare nevoie si stie sa-ti insufle curaj precum si puterea de a pasi mai departe pe cararile vietii.
... este persoana care isi aminteste de tine atunci cand se roaga si iti doreste tot binele din lume.
Prietenul adevarat se roaga sa iti mearga bine si sufera cu tine atunci cand esti nefericit.
... este persoana care te apreciaza pentru ceea ce esti si nu pentru ceea ce ai, ceea ce stii sau pentru felul cum arati.
... este persoana care nu sta cu bratele incrucisate atunci cand treci prin momente dificile, ci iti acorda sprijin neconditionat, fara sa astepte nimic in schimb.
... este persoana care te intelege atat de bine si care iti da impresia ca aveti aceleasi orizonturi, ca priviti in aceeasi directie.
... este persoana cu care poti sa-ti impartasesti gandurile si care se bucura pentru tine chiar si pentru lucrurile marunte.
... este persoana care se gandeste la tine chiar si in momentele in care nu-i esti aproape si care nu te va lasa niciodata sa clachezi.
>astea sunt ele...sunt printesele mele...<
waS
Dragul meu,
Nu am vrut sa fiu numele captivitatii tale,precum nici tu numele captivitatii mele.am fost doua libertati.Dragostea mea pentru tine nu a fost o umilinta ,ci o mandrie. Nu am vrut sa te coplesesc, sa-ti limitez viata doar la mine, pentru ca nu as fi avut nici o bucurie sa am langa mine un prizonier. Nu iti ceream decat dragostea ta. Aceea avea sa fie a mea si numai a mea. Nu o imparteam cu nimeni asa cum nici tu nu imparteai dragostea mea. Dincolo de aceasta dragoste erai liber sa traiesti cum crezi:prietenii tai,profesia ta,capriciile tale iti apartineau in totalitate. Nu iti ceream nici un sacrificiu. Nici nu mi-as fi dorit sa ma ai langa tine ca o constrangere,pentru ca asa ai fi ucis dragosteasi incet, incet m-ai fi ucis si pe mine. tot ce stiu e ca dragostea e o suprimare naturala.
Existenta noastra nu mai insemna decat implinirea repetata a unei dorinte continue, inima nu mai era decat vestala chemata sa intretina focul sacru al dragostei.
Cufundandu-ma in iubirea ce ti-o purtam,eram ca un innotator indaratnic,care nu iese la suprafata decat pentru asi improspata fortele. Cu alte cuvinte m-am aruncat in aceasta viata tumultoasa,zgomotoasa,vulcanica,ce ma inspaimanta altadata cand ma gandeam la easi care a devenit pentru mine completarea inevitabila a dragostei mele pentru tine. Ce vroiai sa fac?
Crezi tu ca un an alaturi de tine a insemnat o provizie eterna? Numai camilele beau apa o data pe luna. Dar oamenii si mai ales femeile tinere au nevoie de viata mereu.
Anii mei tineri au sunat a cantec,dar am trecut pe langa tine cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa asemeni unui cersetor.
Pe harfa rasturnata a dragostei si viselor ce se infiripa in om o data cu ea,trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec, iar sufletul meu este ca tufisul de pe coasta Marii Negre numai ghimpi ce au incununat o data fruntea lui Hristos.
Traiesc! Ceea ce presimteam exista. Viata nu e un efort mers lent spre imbatranire,cedari si resemnari, viata e delir, tumult ed soare,bucurie respirata si merita sa o traiesc, dar departe de tine. Sunt convinsa de un principiu si anume: femeia care educatia nu i-a aratat ce inseamna binele, Dumnezeu aproape intotdeauna ii deschide doua carari care o duc spre taramul binelui:aceste carari sunt durerea si iubirea. Amandoua sunt spinoase. Adesea o femeie isi ia un amant si afla fara sa se fi asteptat, taina dragostei imateriale,pentru ca apoi sa nu mai existe pentru ea decat el. O femeie e capabila sa iubeasca in doua chipuri care pot decurge unul dintr-altul: ele iubesc sau cu inima sau cu simturile.
Acesta este blestemul: singuratatea regasita in iubire, altfel decat in lupta vietii. Iubesti si ca sa nu fi singur ca sa te insotesti. Dar iubind te indragostesti de altcineva decat omul real si plenar, trecut,prezent si viitor, pe care crezi ca il ai prin gestul ed cuprindere si insotire al dragostei.
Astazi sunt alta persoana. Am trait un an de zile alaturi ed acest mister descifrat,captat, sensibil,ca forma vantului bombat in panza corabiei carmuita de un brat iscusit si sigur.
Si iata totusi ca s-a desteptat in mine o alta fiinta : Eu insami, alta insa, deci o alta persoana nebanuita de mine cea de pana acum, cuprinsa si luata de viata ca regele sahului de mana adversarului. Acum ma simt numai noua, alaturi ed amintirea celeilalte care se invecheste vertiginos si respingator, invaluita parca in mucegai.
A murit persoana care a fos, sau a disparut numai. Nici eu nu stiu. Cred doar ca totul este un varf suprem in care cele doua fiinte din mine se intalnesc ca liniile unui unghi.
Inainte de a ma cunoaste in noua ipostaza, daca ar fi trebuit as trec printr-o padure cu lupi ca as ajung pana la tine , as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-ti ultima ei picatura.
De ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi ac sa ajung pana la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-ti-o ca sa-i inchizi ochii.
Totul ne desparte pe tine si pe mine: distanta, oamenii,viata, poate si destinul. Sti ca sa-l cunoasca pe Cezar, Cleopatra insotita de un singur credincios a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si duas pe umeri in palatul lui Cezar fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri regina Egiptuluivine sa-l vada pe Cezar.
Iata ce iti aduce scrisoarea mea. Nu ma tem nici de zambetul tau. Deci nu ma tem de numic. Sunt ceea ce-i dincolo de fereastara odaii tale: departarea. Sunt cea mai mica fata a lumii printre randunelele eifiindca ma infasor in intregul ei necunoscut. Privirea ta nu ma va mai gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nici nu stie unde. Sunt cele doua zari, raspantia lor.
Cu ceva ani in urma ti-as fi spus "cu-cu", dar sufletul meu si-a pierdut glasul copilariei. Sti as asculti? auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intor ducand si aducand primavara? Sti ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic? Sunt acolo intr-acolo, fara fiinta, o apropiere si o despartire in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa de tine si duas in intunericul fara fund.
Compatimiti fie orbul care nu avazut niciodata lumina zilei, pe surdul care nu a auzit niciodata acordurile naturii, pe mutul care nu a putut niciodata exprima prin viu grai ceea ce simte si sub un fals pretext al pudoarei nu voim sa deplangem aceasta orbire a inimi, aceasta surzenie a sufletului, acest mutism al constiintei care fara voia ei o fac incapabila sa vada binele si as rosteasca graiul curat al dragostei.
Ti-am purtat o dragoste nemarginita, atat cat poate a cuprinda si as daruiasca inima unei femei, iar tu nu mi-ai adus niciodata alinarea sufletului meu.
Alaturi de viata sufleteasca se afla si cea materiala, si sentimentele cele mai curate sunt prinse bine de pamant, cu fire ridicole, dar de fier, pe care nu-i chiar asa usor as le rupi.
Eu nu sunt nici indeajuns de bogata sa te iubesc cum as vrea, si nici indeajuns de saraca sa te iubesc cum ai vrea. SA UITAM DECI TU UN NUME CARE DE BUNA SEAMA ITI ESTE INDIFERENT, IAR EU O FERICIRE CARE IMI DEVINE IMPOSIBILA.
Nu am vrut sa fiu numele captivitatii tale,precum nici tu numele captivitatii mele.am fost doua libertati.Dragostea mea pentru tine nu a fost o umilinta ,ci o mandrie. Nu am vrut sa te coplesesc, sa-ti limitez viata doar la mine, pentru ca nu as fi avut nici o bucurie sa am langa mine un prizonier. Nu iti ceream decat dragostea ta. Aceea avea sa fie a mea si numai a mea. Nu o imparteam cu nimeni asa cum nici tu nu imparteai dragostea mea. Dincolo de aceasta dragoste erai liber sa traiesti cum crezi:prietenii tai,profesia ta,capriciile tale iti apartineau in totalitate. Nu iti ceream nici un sacrificiu. Nici nu mi-as fi dorit sa ma ai langa tine ca o constrangere,pentru ca asa ai fi ucis dragosteasi incet, incet m-ai fi ucis si pe mine. tot ce stiu e ca dragostea e o suprimare naturala.
Existenta noastra nu mai insemna decat implinirea repetata a unei dorinte continue, inima nu mai era decat vestala chemata sa intretina focul sacru al dragostei.
Cufundandu-ma in iubirea ce ti-o purtam,eram ca un innotator indaratnic,care nu iese la suprafata decat pentru asi improspata fortele. Cu alte cuvinte m-am aruncat in aceasta viata tumultoasa,zgomotoasa,vulcanica,ce ma inspaimanta altadata cand ma gandeam la easi care a devenit pentru mine completarea inevitabila a dragostei mele pentru tine. Ce vroiai sa fac?
Crezi tu ca un an alaturi de tine a insemnat o provizie eterna? Numai camilele beau apa o data pe luna. Dar oamenii si mai ales femeile tinere au nevoie de viata mereu.
Anii mei tineri au sunat a cantec,dar am trecut pe langa tine cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa asemeni unui cersetor.
Pe harfa rasturnata a dragostei si viselor ce se infiripa in om o data cu ea,trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec, iar sufletul meu este ca tufisul de pe coasta Marii Negre numai ghimpi ce au incununat o data fruntea lui Hristos.
Traiesc! Ceea ce presimteam exista. Viata nu e un efort mers lent spre imbatranire,cedari si resemnari, viata e delir, tumult ed soare,bucurie respirata si merita sa o traiesc, dar departe de tine. Sunt convinsa de un principiu si anume: femeia care educatia nu i-a aratat ce inseamna binele, Dumnezeu aproape intotdeauna ii deschide doua carari care o duc spre taramul binelui:aceste carari sunt durerea si iubirea. Amandoua sunt spinoase. Adesea o femeie isi ia un amant si afla fara sa se fi asteptat, taina dragostei imateriale,pentru ca apoi sa nu mai existe pentru ea decat el. O femeie e capabila sa iubeasca in doua chipuri care pot decurge unul dintr-altul: ele iubesc sau cu inima sau cu simturile.
Acesta este blestemul: singuratatea regasita in iubire, altfel decat in lupta vietii. Iubesti si ca sa nu fi singur ca sa te insotesti. Dar iubind te indragostesti de altcineva decat omul real si plenar, trecut,prezent si viitor, pe care crezi ca il ai prin gestul ed cuprindere si insotire al dragostei.
Astazi sunt alta persoana. Am trait un an de zile alaturi ed acest mister descifrat,captat, sensibil,ca forma vantului bombat in panza corabiei carmuita de un brat iscusit si sigur.
Si iata totusi ca s-a desteptat in mine o alta fiinta : Eu insami, alta insa, deci o alta persoana nebanuita de mine cea de pana acum, cuprinsa si luata de viata ca regele sahului de mana adversarului. Acum ma simt numai noua, alaturi ed amintirea celeilalte care se invecheste vertiginos si respingator, invaluita parca in mucegai.
A murit persoana care a fos, sau a disparut numai. Nici eu nu stiu. Cred doar ca totul este un varf suprem in care cele doua fiinte din mine se intalnesc ca liniile unui unghi.
Inainte de a ma cunoaste in noua ipostaza, daca ar fi trebuit as trec printr-o padure cu lupi ca as ajung pana la tine , as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-ti ultima ei picatura.
De ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi ac sa ajung pana la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-ti-o ca sa-i inchizi ochii.
Totul ne desparte pe tine si pe mine: distanta, oamenii,viata, poate si destinul. Sti ca sa-l cunoasca pe Cezar, Cleopatra insotita de un singur credincios a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si duas pe umeri in palatul lui Cezar fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri regina Egiptuluivine sa-l vada pe Cezar.
Iata ce iti aduce scrisoarea mea. Nu ma tem nici de zambetul tau. Deci nu ma tem de numic. Sunt ceea ce-i dincolo de fereastara odaii tale: departarea. Sunt cea mai mica fata a lumii printre randunelele eifiindca ma infasor in intregul ei necunoscut. Privirea ta nu ma va mai gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nici nu stie unde. Sunt cele doua zari, raspantia lor.
Cu ceva ani in urma ti-as fi spus "cu-cu", dar sufletul meu si-a pierdut glasul copilariei. Sti as asculti? auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intor ducand si aducand primavara? Sti ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic? Sunt acolo intr-acolo, fara fiinta, o apropiere si o despartire in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa de tine si duas in intunericul fara fund.
Compatimiti fie orbul care nu avazut niciodata lumina zilei, pe surdul care nu a auzit niciodata acordurile naturii, pe mutul care nu a putut niciodata exprima prin viu grai ceea ce simte si sub un fals pretext al pudoarei nu voim sa deplangem aceasta orbire a inimi, aceasta surzenie a sufletului, acest mutism al constiintei care fara voia ei o fac incapabila sa vada binele si as rosteasca graiul curat al dragostei.
Ti-am purtat o dragoste nemarginita, atat cat poate a cuprinda si as daruiasca inima unei femei, iar tu nu mi-ai adus niciodata alinarea sufletului meu.
Alaturi de viata sufleteasca se afla si cea materiala, si sentimentele cele mai curate sunt prinse bine de pamant, cu fire ridicole, dar de fier, pe care nu-i chiar asa usor as le rupi.
Eu nu sunt nici indeajuns de bogata sa te iubesc cum as vrea, si nici indeajuns de saraca sa te iubesc cum ai vrea. SA UITAM DECI TU UN NUME CARE DE BUNA SEAMA ITI ESTE INDIFERENT, IAR EU O FERICIRE CARE IMI DEVINE IMPOSIBILA.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
























