"Nu te mai descurci.. nu mai faci fata situatiei!! Uita-l!"
"Nu poti sa-l uiti.. inca il iubesti! Inca ai sapa cu unghiile in pamant si l-ai scoate d-acolo! Ai vrea sa crezi ca exista o pasare Pheonix care sa te ajute sa-l aduci inapoi!"
Astea sunt cele doua ganduri ce o apasa.. Ei se iubeau, ea il iubea, el o iubea. A fost dragoste la prima vedere. S-au vazut, au vorbit.. erau copii! El e genul de om care ar fi renuntat la micile lui vicii pentru ea, si chiar a facut-o. Si-au spus "Te iubesc!" din prima zi! Au mers la risc.. Si chiar s-au iubit! El o facea sa zambeasca.. Isi dadeau beep-uri, mii de beep-uri, nu pentru ca nu puteau vorbi la telefon.. ci pentru ca fiecare beep insemna "Te iubesc!". Nu au renuntat nicio clipa. Dar viata asta nu le-a dat de ales. El s-a imbolnavit. Ea plangea zi si noapte. La spital ea nu a fost in stare sa-i spuna "Te iubesc!", ci l-a facut sa planga si sa sufere.. Ii zicea "De ce? De ce nu ai avut grija? Ti-am zis de atatea ori sa ai grija. Daca mori eu cui raman?". Ea a plecar plangand si rugandu-se. El ii striga numele pe patul de moarte. Ea sufera si azi crezand ca e de vina pentru tot si ca putea schimba ceva, el o priveste din ceruri si vrea sa o vada zambind. Ea plange cand se pune noaptea in pat, el o pazeste si ii sopteste "O sa te astept o eternitate!". Ea a facut multe greseli, el inca o protejeaza cum poate. Ea il iubeste, el o iubea!
