#noname

"Iubeşte-te pe tine, să-i poți iubi pe ei" ... aşa îmi spun mereu de fiecare dată când ceva nu merge, când un om mă dezamăgeşte sau nu se ridică la aşteptările mele, poate eu la ale lui. De fiecare dată sfârsesc prin a-i iubi pe ei mai mult, dându-le încă o şansă la fiecare greşeală, având răbdare la fiecare pas pe care ei îl fac să se îndepărteze de mine şi sperând că toți oamenii au suflet.
Vezi tu, dezamăgirea e ca o boală ce revine când te aştepți mai puțin, ca o rană ce se încăpățânează să nu se vindece.
M-am obişnuit cu atitudinea oamenilor vis-à-vis de fizic şi psihic, față de idealismul meu şi mentalitatea libertină, fată de încăpățânarea mea şi temperamentul vulcanic, dar ei nu îmi ştiu povestea. Ei nu cunosc decât idei şi vorbe auzite în treacăt, dar pe mine nu. Pentru că nu vor, nu încearcă sau nu le pasă...
Toți avem un scop, toți iubim oameni cu un motiv. Eu iubesc pentru că pot, eu iubesc pentru că le iubesc sufletul şi zâmbetul, eu iubesc pentru că oamenii nu sunt numai chipuri frumoase. Eu iubesc, dar iubesc o dată.
"Tu de ce îmi zâmbeşti? Ce vrei să-mi iei?"

Dor..

Mi-e dor de tine, de tine şi de liniştea ta. De gălăgia mea interioară când eram lângă tine.
Mi-e dor de tine ca umbră, dar şi ca bărbat.

Mi-e dor de căldura zâmbetului tău şi de frigul ochilor tăi.
Ştii de ce se numeşte dor? Pentru că toate dor atunci când lipseşte ceva. Am o oboseală psihică de nevindecat în lipsa ta..
Îți lipsesc?

Am fost şi acolo..

Oameni dificili...
Ehhh... oamenii dificili dragule sunt cei care nu pricep, nu cei care nu vor să priceapă. Sunt ăia proşti, ăia de nu ştiu de ce trebuie trăită viața. Pe ăia nu îi descoşi niciodată, că nu ai ce afla.
Oamenii împovărați, ăia sunt o altă categorie. Sunt ăia cu o poveste de spus, dar n-ar spune-o oricui, ci doar celor ce ar ştii să asculte şi i-ar înțelege. Ca să stea la vorbă, trebuie să le fii special, să fii blând, să ai rabdare.
Până acum, ai bătut la multe uşi ce ți-au fost închise în nas, dar ai avut răbdare, iar timpul le-a redeschis pentru tine, fără a mai fii necesar să bați a doua oară. Au fost şi uşi la care ai stat ani... Oamenii din spatele lor, acum, îți sunt prieteni pe viață, dar le-ai fost familie, prieten şi duşman.
Dar la uşa unui om pentru care nu însemni nimic, pe care deranjezi, nu ai ce căuta. De acolo să pleci, acolo nu vei fii decât o piedică. Adună-ți voința şi încearcă să renunți. Ştiu, ai voință, speranță şi bucurie în suflet de-ar acoperi oceanele de suferință prezente în el, dar dacă el a învățat să înoate, tu ai ajuns prea târziu să-i spui că se îneacă...

Suflet mai blând ca timpul...

Lasă-mă să te topesc, să-ți intru în suflet să-ți circul prin gând.
Lasă-mă să te îmbunez, să te îmbrățişez cu gânduri bune, să îți răpesc zâmbete.
Ştiu.. îți sunt povară grea. Nu vreau să te iubesc, sentimentele distrug, dar vreau să-ți întăresc blândețea.
Eşti un om bun, blând şi un suflet înfloritor. Nu ştiu ce e în tine, dar ştiu ce văd din exterior. Eşti frumos şi schimbător ca vremea, orgolios şi dur, dar minunat şi plin de secrete.
Ştii.. îți spuneam că-mi eşti proiect. Ajută-mă puțin că am greşit.