Mi-e dor de tine, de tine şi de liniştea ta. De gălăgia mea interioară când eram lângă tine.
Mi-e dor de tine ca umbră, dar şi ca bărbat.
Mi-e dor de căldura zâmbetului tău şi de frigul ochilor tăi.
Ştii de ce se numeşte dor? Pentru că toate dor atunci când lipseşte ceva. Am o oboseală psihică de nevindecat în lipsa ta..
Îți lipsesc?

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu