marți, 1 mai 2018

Tu câți demoni ai?

Dăi play la piesa asta şi citeşte-mă : NF - If you want love .
Iubesc piesa şi poza de mai jos.
Trecem prin tot felul de faze şi cunoaştem tot felul de oameni, oameni care ne iubesc, care nu ne suportă, care ne acceptă şi oameni care dau cu noi de pământ. Aparent, ăştia din urmă, sunt cei mai mulți şi cei mai ai dracu'. Cică ne raportăm la oameni în funcție de comportamentul lor față de noi, dar şi de nevoile noastre la momentul respectiv. Şi uite aşa pui încredere şi bază şi speri să dureze la nesfârşit şi faci planuri şi tragi să fie bine şi taci să fie bine şi accepți şi te schimbi şi... care era cuvântul? Degeaba!
Şi ce crezi? Te trezeşti tu într-o zi rece ca gheața ori gol pe dinăuntru şi încerci să cunoşti alți oameni şi le vezi perversitatea în colțul zâmbetului şi renunți. Mai rămân doi trei ce te cunosc de ani buni şi cu care ții legătura rar, cât să faci un update la noutățile din viața celuilalt şi atât, nici cu ei nu te mai implici cum o făceai o dată.
Şi îi asculți pe toți şi nu înțelegi niciunul şi ți se spune că eşti rău, nu că vezi viața cu alți ochi, că tu nu ai voie să ai un alt tip de personalitate şi tre să gândeşti ca ei. Şi îți faci curaj şi ieşi în lume. Îți mai intră câte un om la suflet, îi dai voie să ştie chestii, să afle lucruri şi începi să fii om iar.
Atunci, atunci când viața ta e bună, atunci mai dai de câte unul gol pe dinăuntru decât tine şi cu un zâmbet frumos. Încerci să-l înțelegi şi să-l ajuți, crezând că, cu fărâma ta de suflet o să-l poți repara pe al lui. El nu ştie cât de sensibil eşti, el dă cu tine de pereți în mod repetat, îti ia sufletul şi principiile şi ți le împachetează şi tu te chinui...
Tu te chinui să-l înțelegi şi te zbați şi tragi de el sperând să-l aduci la suprafață şi reuşeşti să-i scoți capul la lumină, îi priveşti ochii şi atât. Omul ăla nu are expresie în ochi, omul ăla nu va fii om din nou.
Şi în chinuiala ta de a-l cunoaşte, te îndragosteşti.
Ăsta îți e demonul pe care tu l-ai strânge în brațe fără să respiri.



sâmbătă, 21 aprilie 2018

#noname

"Iubeşte-te pe tine, să-i poți iubi pe ei" ... aşa îmi spun mereu de fiecare dată când ceva nu merge, când un om mă dezamăgeşte sau nu se ridică la aşteptările mele, poate eu la ale lui. De fiecare dată sfârsesc prin a-i iubi pe ei mai mult, dându-le încă o şansă la fiecare greşeală, având răbdare la fiecare pas pe care ei îl fac să se îndepărteze de mine şi sperând că toți oamenii au suflet.
Vezi tu, dezamăgirea e ca o boală ce revine când te aştepți mai puțin, ca o rană ce se încăpățânează să nu se vindece.
M-am obişnuit cu atitudinea oamenilor vis-à-vis de fizic şi psihic, față de idealismul meu şi mentalitatea libertină, fată de încăpățânarea mea şi temperamentul vulcanic, dar ei nu îmi ştiu povestea. Ei nu cunosc decât idei şi vorbe auzite în treacăt, dar pe mine nu. Pentru că nu vor, nu încearcă sau nu le pasă...
Toți avem un scop, toți iubim oameni cu un motiv. Eu iubesc pentru că pot, eu iubesc pentru că le iubesc sufletul şi zâmbetul, eu iubesc pentru că oamenii nu sunt numai chipuri frumoase. Eu iubesc, dar iubesc o dată.
"Tu de ce îmi zâmbeşti? Ce vrei să-mi iei?"



joi, 12 aprilie 2018

Dor..

Mi-e dor de tine, de tine şi de liniştea ta. De gălăgia mea interioară când eram lângă tine.
Mi-e dor de tine ca umbră, dar şi ca bărbat.
Mi-e dor de căldura zâmbetului tău şi de frigul ochilor tăi.
Ştii de ce se numeşte dor? Pentru că toate dor atunci când lipseşte ceva. Am o oboseală psihică de nevindecat în lipsa ta..
Îți lipsesc?

luni, 2 aprilie 2018

Am fost şi acolo..

Oameni dificili...
Ehhh... oamenii dificili dragule sunt cei care nu pricep, nu cei care nu vor să priceapă. Sunt ăia proşti, ăia de nu ştiu de ce trebuie trăită viața. Pe ăia nu îi descoşi niciodată, că nu ai ce afla.
Oamenii împovărați, ăia sunt o altă categorie. Sunt ăia cu o poveste de spus, dar n-ar spune-o oricui, ci doar celor ce ar ştii să asculte şi i-ar înțelege. Ca să stea la vorbă, trebuie să le fii special, să fii blând, să ai rabdare.
Până acum, ai bătut la multe uşi ce ți-au fost închise în nas, dar ai avut răbdare, iar timpul le-a redeschis pentru tine, fără a mai fii necesar să bați a doua oară. Au fost şi uşi la care ai stat ani... Oamenii din spatele lor, acum, îți sunt prieteni pe viață, dar le-ai fost familie, prieten şi duşman.
Dar la uşa unui om pentru care nu însemni nimic, pe care deranjezi, nu ai ce căuta. De acolo să pleci, acolo nu vei fii decât o piedică. Adună-ți voința şi încearcă să renunți. Ştiu, ai voință, speranță şi bucurie în suflet de-ar acoperi oceanele de suferință prezente în el, dar dacă el a învățat să înoate, tu ai ajuns prea târziu să-i spui că se îneacă...

duminică, 1 aprilie 2018

Suflet mai blând ca timpul...

Lasă-mă să te topesc, să-ți intru în suflet să-ți circul prin gând.
Lasă-mă să te îmbunez, să te îmbrățişez cu gânduri bune, să îți răpesc zâmbete.
Ştiu.. îți sunt povară grea. Nu vreau să te iubesc, sentimentele distrug, dar vreau să-ți întăresc blândețea.
Eşti un om bun, blând şi un suflet înfloritor. Nu ştiu ce e în tine, dar ştiu ce văd din exterior. Eşti frumos şi schimbător ca vremea, orgolios şi dur, dar minunat şi plin de secrete.
Ştii.. îți spuneam că-mi eşti proiect. Ajută-mă puțin că am greşit.

sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Suflet amar.

M-ai înşelat!
Nu.. nu m-ai înşelat, ai înşelat-o pe ea cu mine. Ți-ai trădat femeia pentru pi*dă, pentru bani, să-ți fie bine. M-ai călcat în picioare după tot binele făcut. Te-am pus pe picioare, tu m-ai doborât.
Îți spuneam de atâtea ori: "Nu te merită!", încă susțin asta. După tot ce mi-ai făcut, ea nu te merită, dar o iubeşti, iar tu nu mă meritai pe mine, dar te-am iubit. Tu eşti un suflet minunat, sufletul ți l-am iubit mult. Sufletul, zâmbetul şi vocea..
Te-am iubit mult. Erai aerul meu, la propriu! Acum sunt mai rece, respirațiile mai rare, m-am distanțat. Loviturile tale le-am acceptat ca nişte lecții, n-am învățat nimic din ele.. dar m-am îndepărtat cu fiecare semn de trădare. Acum sunt aici, aşa. S-a terminat! M-ai pierdut.

vineri, 1 ianuarie 2016

Hei..


Îmi pare rău! Îmi pare rău că am intervenit în viața ta. Îmi pare rău că ți-am fost povară atâtea luni. Îmi pare rău că te-am sufocat cu problemele mele crezând că tu îmi eşti soluție.
Atât. Doar îmi pare rău!

duminică, 22 noiembrie 2015

Sacrificiul suprem

Apreciez multe tipuri de bărbați, indiferent de cum sunt ei într-o relație sau nu, dar în special apreciez bărbatul-tot!
E genul ăla de bărbat care ți-e iubit, soț, frate, tată, mamă, prieten, amant, tot. Bărbatul care te iubeşte necondiționat, îți oferă respect, te face mamă, te protejează, te ceartă, îți explică, dar cel mai important, te ascultă fără să te acuze.
Noi femeile avem multe de spus, multe dintre noi chiar au secrete pe care nu le-ar spune nimănui, dar el te face să crezi că merită, că te-ar asculta împărtăşind cu tine fiecare moment, fiecare durere. Pentru genul ăsta aş face sacrificiul suprem, pentru el aş lăsa tot, pentru el mi-aş deschide sufletul şi mi-aş călca pe orgoliu, pentru el mi-aş cere scuze chiar dacă nu aş fii neapărat vinovată, pentru el aş începe să fac altfel decât "în felul meu". Pentru el...

joi, 2 octombrie 2014

Concluzii

Am ajuns la concluzia că sunt ipocrită.. Scriu doar când nu îmi e bine sau când îmi este foarte bine, dar niciodată când mă aflu în stări de tranziţie!
Am ajuns la concluzia că eu, de fapt, îmi descarc suferinţa scriind. Îmi este mult mai uşor să-mi arunc gândurile undeva pe o coală sau pe vreun blog uitat, decât să stau de vorbă cu cineva!
Am ajuns la concluzia că am prea multe concluzii de tras pentru tot ce s-a întâmplat, dar mă gândesc că momentan nu am ajuns la saturaţie, deşi zic că nu mai pot!

sâmbătă, 12 aprilie 2014

6 luni

Acum dupa juma de an ma intreb daca ti-era mai bine fara mine... Nu mai zambesti, esti mai tot timpul suparat, trist, dezamagit. Stiu, e vina mea! Asta sunt si te-am avertizat de la bun inceput..
Inca te iubesc, desi stiu ca tu nu! Nu te oblig, e si normal sa fie asa dupa toate certurile alea ce ne-au dat dureri de cap..
Acum, in 6 luni s-au schimbat multe...