Scrisoare...

Probabil ai vrut să ştii de nenumărate ori ce e în mintea mea, în sufletul meu.. acum ai ocazia!
    Iubire dragă, uită-te în ochii mei
    Şi spune-mi sincer, dacă-n viaţa ta mă vrei?

  Iubitule, îţi scriu pentru că-mi lipseşti, pentru ca am un gol în suflet pe care nu pot să-l umplu de când ai plecat, cu nimeni, cu nimic.. Încă îţi spun "iubitule".. deşi inima îmi spune că nu îmi mai aparţii, mintea încă a rămas fixată aşa şi nu vrea să accepte că nu mai eşti aici. Lacrimile.. mi le provoacă amintirile şi discuţiile pe care le avem încă. Plâng acum, plâng în fiecare noapte, plâng mult. Mi-e dor!
  Recunosc, am încercat să te înlocuiesc cu ei, cu toţi ăia care au încercat să intre în viaţa mea şi cărora, de multe ori, le-am deschis uşa să plece! Recunosc, faptul că ai stat sau stai cu ea, mă înverşunează să fac din ce în ce mai multe gafe, să mă fac singură să sufăr, pentru că inima îmi spune "Nu e drept! Are ea mai multă dragoste să-ţi ofere?", iar mintea mă întreabă "De ce? Ce are ea atât de special? Nu îi era bine aici?".. şi uneori vreau să mă determin să cred că nu eşti tu vinovat pentru nimic, ci eu, pentru ca ţi-am greşit mult. Recunosc că toţi km care ne despart, par ani lumină, dar aş lua la pas lumea în lung şi în lat să te ţin în braţe 5 minute! Recunosc, încă te iubesc şi nu te oblig să mă crezi! Doar eu ştiu ce lupte se duc în mine când vorbim.. cum urlă inima şi îmi spune "Zi-mi că mă iubeşti! Spune-mi asta din tot sufletul.. ştiu că inima ta cu mine suntem prietene vechi! Las-o pe ea să vorbească, măcar o dată..", iar mintea îmi spune "Fii ironică, nu îi arăta că plângi, cât te doare!".

    Iubirea ta o iau cu mine în mormânt
   O iau cu mine să-mi ţină de urât!
 

  Eu am numele tău tatuat pe inimă, permanent! Tu? Îl ai pe al ei..

   Ce rost mai au ochii mei
   Dacă ei nu îi pot vedea pe ai tăi?
 

  Vezi tu? Mi-e dor de tine. Atât de dor de doare.. Atât de dor de îmi simt inima călcată în picioare, atât de dor încât am mintea răvăşită! Ţi-am aşternut visele mele la picioare.. Te rog nu le calca în picioare! Fă-o de dragul meu, al tău, de dragul momentelor în care îmi spuneai "Tu proasto.. tu eşti a mea, eu sunt al tău!".

    Sufletul mi-e trist şi gol, strigă după ajutor,
    Strigă şi inima mea, poate o aude cineva!
    Fără tine-i tot mai greu, ştie el sufletul meu,
    Poţi să-ntrebi inima mea că mai multe ştie ea!

  Aş vrea să ştiu ce gândeşti, dacă mai ţii la mine, dacă mă mai iubeşti? Dacă mai e loc în viaţa ta şi pentru mine. Aş vrea să ştiu dacă o iubeşti. Aş vrea să ştiu dacă te mai întorci. Aş vrea să ştiu dacă plângi, cine îţi şterge lacrimile? Aş vrea să ştiu dacă râzi, cine îţi provoacă zâmbete? Aş vrea să ştiu dacă sărutul ei îţi provoacă fiorii de altădată. Aş vrea să ştiu dacă sărutul tău îi înmoaie picioarele, cum mi se întâmpla mie. Aş vrea să ştiu dacă melodiile îţi aduc aminte de mine, dacă ai momente în care ai impresia că mă vezi. Aş vrea să ştiu atât de multe, atât de multe..

    De câte ori mi-era greu, eu strigam numele tău
    Dar nu mai e ca atunci, când te strig tu nu-mi răspunzi!