E Noiembrie.
Nu am mai scris de mult, probabil ca nu am avut despre ce sau de ce sa scriu..
Sentimente? Destule..
Distanta? Mare..
Doare? Da..
Ce-o sa se intample? Nu stiu..
Il iubesc? DA!
Ciudat, straniu, iubesc! Probabil ca la asta se referea horoscopul cand zicea ca imi va merge bine pe plan sentimental ... Glumesc, nici macar nu scria asta!
El? Un fel de furtuna in desert. Nu stiu de unde a aparut!
Felul lui de a fii? Uimitor, genial as putea spune!
De ce? Nu stiu..
E adorabil si nu cum sunt cainii aia pe care vrei sa ii smotocesti, nu! Ci intr-un mod elegant.
E matur si nu ma refer la varsta, desi ar putea sa ma ia de crescut. Ci intr-un mod impresionant.
E muscabil si ma refer la faptul ca e muscabil, de la buze, la gat, linia fetei, detalii pe care as putea sa le schitez in creion pe o coala.
E ciudat, nu el, ci modul in care ii sorb fiecare cuvant si fiecare gest. Si ma bucur ca nu ma vede cand fac asta!
Nu e frumos, e superb prin felul lui de a fii, prin gesturi, vorbe, trasaturi. Atat de splendid tot peisajul incat am momente in care inchid ochii si imaginatia imi joaca feste..
Erotic vorbind? E monstruos sa ma abtin cand il privesc fara sa imi fac filme..
Il ador? Adoratia este un grad peste iubire, deci da, il ador, il iubesc pentru ca e el. Pentru felul in care isi bate capul si pentru ca el gandeste ca ar putea sa ma faca sa invat ce e dragostea alaturi de el, dar el nu stie ca eforturile lui dau roade. Il ador pentru ca, desi injur si sunt un copil rasfatat de fiecare data cand vorbesc cu el, e calm si nu imi spune "nu mai zice aia", "nu mai face aia". Ii iubesc zambetul, pur si simplu, ma holbez la el cum zambeste, asemenea unui pictor la panza lui inca neatinsa.
Nu-l stiu, dar simt ca il cunosc de-o viata.
Nu stiu ce e in capul lui, dar simt ca l-as putea iubi o viata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu