Aberatii.

     Uita!!
Asta aud in capul meu de cateva zile incoa.. Nu e ca si cum mintea mi-ar spune sa il uit pe el. Ea doar urla cand isi aduce aminte toate chestiile alea. 

     Iarta!
Asta imi spune inima, desi a fost lovita de un val de suferinta.

     Gandeste-te bine!
Pe de-o parte stau si ma gandesc la ce spune el, pe de alta parte stau si ma gandesc daca e adevarat.

     Iubeste!
Nu e ca si cum as fii mintita pentru prima oara, dar e ca si cum as iubi pentru prima oara dupa mult timp.




"Chestiile alea" sunt in fond niste fapte, vorbe, minciuni sau nu, ajunse la mine sub forma de informatii. Vorbesc ca o nevasta careia i s-a spus ca barbatul o inseala dupa 15 ani de casnicie.. Amuzant si penibil totodata! Palmele dor mai putin ca vorbele, asta nu inteleg unii.
In fond, imi lipseste in minutele, orele in care nu vorbesc cu el, imi este dor sa il vad zamibnd, imi este dor de lupta lui apriga de a ma face sa iubesc, in concluzie, mi-e dor de cel pe care l-am cunoscut. 
Prin definitia mea, el e barbatul perfect, iubitor, luptator, grijuliu, gelos, afectuos, apetisant (si inca cum), matur, genial as putea spune si absoooolul futabil!
Prin definitia lor, el este opusul a tot ceea ce eu gandesc, ceva de care ar trebui sa ma feresc!

Il iubesc, dar oare ma lupt cu morile de vant?
Il ador, dar oare riscul asta e prea mare?
Il vreau, dar oare o sa imi para rau?

Raspunsul meu? NU! 

     ...te iubesc girafoiule! Ai grija de mine.


"Ti-am asternut visele mele le picioare, nu ma dezamagi!"